raluca-anton-albastru

Bine ai venit!
Ma bucur sa te cunosc!

raluca-anton-i-love-psychology

Fa ceea ce iti place
si nu vei munci o zi din viata ta!

raluca-anton-ie

Fa ceea ce iti place
si nu vei munci o zi din viata ta!

raluca-anton-negru

Idei inspirate de oameni

raluca-anton-rosu

Construim un plan, actionam zilnic
masuram rezultate

raluca-anton-tricou-albastru

Tu ai ales?

Share:

09 Noiembrie 2015
Raluca Anton

Inainte de independenta este dependenta

“Lasă-l să plângă să facă plămâni!”dece

“Dacă îl iei în braţe imediat după ce începe să plângă îl înveţi prost!”

“Lasă-l să doarmă singur…vrei să îl faci dependent de ţine?”

“Nu stă atâta timp cu copilul în braţe! Îl înveţi rău!”

          Sunt sigură că sunt expresii pe care le-ai auzit sau pe care chiar le-ai folosit în anumite momente SAU dacă nu ai respectat aceste sfaturi preţioase sigur ai fost privită intens de nişte ochi dezaprobatori într-o tăcere apăsătoare. Haide să facem un exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că tot ce ştii, tot ce ai acumulat până acum cu privire la lume ar dispărea şi te trezeşti singură într-o lume nouă pentru că, nu-i aşa, trebuie să înveţi să fii independentă. Cum te-ai simţi? Ce ai crede? La ce te-ai gândi? Trece o vreme, încerci să te adaptezi dar nu reuşeşti şi începi să cauţi ajutor. Uneori el vine prompt, alteori mai târziu, alteori foarte târziu, deloc constant, după care te părăseşte din nou. Gândeşte-te că această experienţă se repetă de foarte multe ori, zilnic, ca într-un film în care s-ar repeta mereu aceleaşi scene. Deloc plăcut, aşa-i? Acum transferă aceste lucruri la un nou născut care îşi cunoaşte doar mama: îi simte mirosul, îi recunoaşte vocea, tânjeşte după atingerea ei. Dacă îţi doreşti să îl înveţi pe copil să fie independent lăsându-l să plângă sau lăsându-l singur în pătuţul lui nu faci decât să repeţi scenariul de mai sus. Regula este clară: înainte de independență este dependenţa. Înainte să se poată desprinde trebuie să fie ocrotit şi dependent până când învață toate lucrurile din jur. Astfel, când se va simţi confortabil, copilul se va desprinde singur.

piciorus

          Ce spun studiile? De peste 40 de ani “ataşamentul” este o temă atât de mult abordată şi atât de mult discutată de către specialişti în studierea emoţiilor. Este justificată această atenţie pentru că este clar: ataşamentul pe care un copil îl are față de persoana de referinţă îi influenţează acestuia dezvoltarea dar şi reacţiile emoţionale şi comportamentale pe care le are în adolescenţă şi la vârstă adultă. Ne referim aici la: imaginea pe care o are o persoană despre ea însăşi, rezistenţa la stres, dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi, dificultăţi comportmentale şi chiar apariţia psihopatologiei. Până şi exprimarea emoţiilor bazale (frică, furie, tristeţe, bucurie) se face diferit în funcţie de tipul de ataşament. De exemplu, studii longitudinale relevă faptul că dacă în cazul copiilor de 3 luni se reacţionează cu sensibilitate, prompt şi constant de fiecare dată când copilul plânge pentru ceva anume (foame, nevoia de a fi schimbat, oboseală, substimulare, suprastimulare, etc.) la 9 luni acesta va avea mai multe emoţii pozitive şi mai puţine emoţii negative comparativ cu copiii în cazul cărora nu există această reacție din partea persoanei de referinţă. Toate acele expresii de la începutul textului sunt teorii nedemonstrate care îl fac pe copil să înveţe un singur lucru: să plângă şi mai mult, şi mai tare! De ce? Pentru că ştie că doar atunci va fi băgat în seama de cineva. De multe ori, copiii nici nu mai anunţă prin alte semnale (scâncit, foit, etc.) că au nevoie de ceva ci se trezesc direct plângând/urlând pentru că ştiu că aceasta este metoda prin care primesc lucrul de care au nevoie. SAU, dacă vorbim despre nişte copii care de la început au reacţionat aşa, atunci se face diferenţa când vine vorba de timpul în care reuşesc să se liniştească. Cu cât i se oferă mai repede un mediu sigur, liniştitor, în care se simte ocrotit şi nu abandonat, cu atât reuşeşte să se liniştească mai repede comparativ cu un copil care este lăsat să plângă o perioada mai lungă de timp şi în cazul căruia părintele nu răspunde prompt nevoilor lui. Vorbim aici despre o formă primară de ataşament – o formă primară dar care pune bazele dezvoltării copilului. Astfel, un nou născut/bebeluş care se dezvoltă într-un mediu sigur din punct de vedere al ataşamentului va fi un copil care se exprimă emoţional mult mai uşor, e mult mai flexibil din acest punct de vedere şi arată preponderent emoţii pozitive.

          La ce îl ajută aceste emoţii pozitive? La a reuşi să se organizeze mai bine, să îşi gestioneze mai bine comportamentul şi relaţiile cu cei din jur, la sentimentul de auto eficacitate, deci la încrederea în propria persoană. Aş vrea să subliniez că mă refer aici la copii foarte, foarte mici studiile longitudinale începând să analizeze diade mama – copil încă de la 3 luni de viaţă ale copilului şi până la 20 de luni de viaţă ale acestuia. Aşa că, insist, chiar dacă avem impresia că ne sunt mici copiii şi ei oricum nu înţeleg, e important să ştii că înţeleg mai multe decât îți poți imagina. Şi iată cum, comportamentul pe care mama îl are la 3 luni de viaţă a copilului îl poate influenţă pe acesta pe termen lung.

hug

          Aş mai sublinia aici un aspect: instinctul matern îţi va spune ÎNTOTDEAUNA să iei copilul în braţe, să nu îl laşi să plângă, îţi va dicta să îl ţii lipit de ţine. Acest instinct este cel relevant în relaţia cu copilul tău! Instinctul nu a apărut degeaba. El s-a dezvoltat în timp pentru că i-a oferit individului recompense care l-au ajutat să se dezvolte. Haide să îl ascultăm şi când vine vorba de creşterea copilului. Astfel, ţine copilul în braţe atât cât simţi că e nevoie (sunt sigură că îţi face atât de mare plăcere şi ţie!), nu îl lasă singur în pătuţ dacă acesta plânge şi nu se simte confortabil acolo (există sisteme de purtare a copilului care sunt atât de confortabile atât pentru tine, cât şi pentru copil), nu îl lăsa să plângă (din câte ştiu, ne naştem cu plămâni şi nu e nevoie să facem alţii plângând).

         

 Bucură-te de fiecare moment cu copilul tău! El nu îşi va dori să îl ţii în braţe toată viaţă!

 

Cu drag,

semnatura

 photo: http://latalktherapy.com, http://organic-mama.ca, http://www.coachingingalati.ro; 

Adauga un comentariu

Trimite