raluca-anton-albastru

Bine ai venit!
Ma bucur sa te cunosc!

raluca-anton-i-love-psychology

Fa ceea ce iti place
si nu vei munci o zi din viata ta!

raluca-anton-ie

Fa ceea ce iti place
si nu vei munci o zi din viata ta!

raluca-anton-negru

Idei inspirate de oameni

raluca-anton-rosu

Construim un plan, actionam zilnic
masuram rezultate

raluca-anton-tricou-albastru

Tu ai ales?

Servicii

Noutati

08 Iulie

Un cufar plin cu carti minunate

Cand avem un cufar plin cu carti se imprastie iubire in aer!

13 Iunie

Ce spune copilul tau invizibil?

Inainte de-a ajunge la iubirea și acceptarea de sine avem de înfruntat demonii suferinței, avem de recunoscut că nu suntem perfecți, că nu am avut copilăria perfectă și nici nu trăim o viaț

24 Decembrie

Urare si o poveste de Craciun

Peste ani, când va gândiţi la Sărbătorile din acest an nici nu e musai să aveţi poveşti spectaculoase de spus dar e perfect dacă rămâneţi cu un zâmbet reamintindu-va de ele!

Ticurile

Ticurile sunt definite că fiind o serie de mişcări involuntare, recurente (care se repetă), non ritmice ale unor grupe de muşchi. Ticurile sunt împărţite în două categorii mari:

1. Ticurile simple care implică o singură categorie de muşchi, de cele mai multe ori din partea superioară a corpului (de exemplu: clipitul, ridicatului nasului, miscatul obrajilor, ridicatul umerilor, mişcări ale mâinilor sau vocale: tuşit, plescăitul limbii, diverse sunete etc.)

2. Ticurile complexe care implică mai mulţi muşchi şi o secvenţă de mişcări recurente – o combinaţie a mai multor ticuri simple, de exemplu.

Primul lucru care e important de menţionat este faptul că ticurile se diferenţiază de stereotipuri, ritualuri sau automatisme pe care cineva le-ar putea avea (de exemplu: roşul unghiilo, ruptul cuticulelor, jucatul cu o foaie de hârtie sau închisul şi deschisul pixului). În general, avem tendinţa să numim o serie de lucruri pe care le facem că fiind ticuri. Desigur, şi acele comportamente se pot declanşa în urma apariţiei unor emoţii negative (de exemplu, în momentul în care am emoţii pentru un test sau examen încep să îmi rod unghiile) dar ele nu sunt considerate a fi ticuri ci, mai degrabă, ritualiri de liniştire. Aparent, aceste comportamente ne ajută să ne liniştim pe moment. În cazul adulţilor ticurile sunt mai reduse ca frecvenţă a apariției lor dar ele par a fi destul de frecvente în cazul copiilor.

Când vine vorba de cauzele apariţiei ticurilor specialiştii amintesc o serie de factori neputându-se specifica exact care dintre ei sunt cauzatorii direcţi. În primul rând, sunt studii care amintesc de caracterul moştenit al lor (dacă unul dintre părinţi a avut ticuri de-a lungul timpul există riscul ca şi copilul să dezvolte o astfel de reacţie). Apoi sunt amintite o serie de reacţii chimice din creier care pot duce la apariţia lor. Nu în ultimul rând, diverse situaţii emoţionale foarte intense şi negestionate sau prost gestionate din jurul copilului sau adultului pot duce la apariţia ticurilor (de exemplu: divorţul părinţilor, pierderea cuva apropiat etc.). Mai mult decât atât, ticurile tind să se intensifice și să crească în frecvenţa tocmai pentru că ele, în sine, reprezintă o situaţie de stres pentru persoană care le produce.

Studiile subliniază importanța combinării medicaţiei cu psihoterapia când vine vorba de ticuri – subliniez aici ce spuneam anterior şi anume faptul că studiile susţin modificări ale unor neurotransmiţători în apariţia ticurilor deci este importantă şi administrarea medicaţiei. Apoi, procesul terapeutic clienţii învaţă să îşi gestioneze gândurile, emoţiile şi comportamentele astfel încât să reducă apariţia ticurilor. Atunci când vorbim de o intervenţie în cazul copiilor vorbim de o implicare majoră a părinţilor în procesul terapeutic. Este important de menţionat că netratate, ticurile simple se pot transformă în ticuri complexe acest lucru însemnând o perioada mai lungă de timp care trebuie acordată procesului de recuperare, implicit, costuri financiare dar mai ales emoţionale mai ridicate.

Dacă întâmpini o astfel de problema mă poţi contacta aici!

Share:

Colaboratori